Fostul Cinematograf Columna trebuie demolat iar în locul lui construită o parcare

Există unele probleme cu care se confruntă toate cartierele de blocuri din Alba Iulia. Curățenia, colectarea deșeurilor, locurile de parcare, izolările termice, toate acestea sunt probleme pe care le-am întâlnit în fiecare zonă și cartier din Alba Iulia.
Însă există și unele probleme punctuale, care de ani de zile dau bătaie locuitorilor dintr-o singură zonă.
O astfel de problemă e fostul Cinematograf Columna, din Centru, în zona Blocului 280, la câțiva zeci de metri distanță de Primărie. De ani de zile locul acela a fost lăsat în paragină și e, la ora acesta, nimic mai mult decât o ruină. Avem, în fix Centrul orașului, o clădire insalubră, un veritabil focar de infecție, pe care oameni ai străzii l-au transformat în culcuș și loc de depozitat gunoaie. Și nu e singura astfel de clădire din Alba Iulia.
Însă aceasta trebuie demolată urgent. De ani de zile, actuala administrație a cântat aceeași partitură, a faptului că nu poate interveni, pe motiv că respectiva clădire nu se află în patrimoniul orașului. Și, de fiecare dată, oamenilor din Centru li s-a spus că urmează, că s-a discutat la Minister, că se încearcă trecerea clădirii în patrimoniul orașului. Și să mai aștepte.

E adevărat, clădirea, fiind un fost cinematograf, se află în patrimoniul unei companii deținute de Ministerul Culturii. Însă, mai departe de acele corespondențe și scrisori, Primăria nu a luat nici o măsură pentru a trece clădirea în patrimoniul ei. A stat și a privit la scrisori și a așteptat, dând vina pe Minister.
Repet, clădirea aceasta trebuie și poate să ajungă în patrimoniul orașului, cu sau fără voia companiei de stat care o deține. Cea mai simplă cale ar fi acordul companiei și Ministerului Culturii, desigur. Însă acesta nu a venit nici când în fruntea Ministerului Culturii se afla un albaiulian, și nu a venit nici acum, când în fruntea Ministerului e un coleg de partid al primarului.
Există însă și alte metode pentru a convinge compania de stat și Ministerul Culturii să accepte acest transfer. Putem discuta chiar de o expropriere, pentru a construi o parcare, un obiectiv de interes public. Putem lua și alte măsuri, cum a fi acționarea în instanță a companiei care deține clădirea, pentru impozite neplătite de ani și ani de zile, și executarea silită a clădirii. Putem solicita ISU evaluarea clădirii, din punct de vedere al siguranței, sau DSP-ului o anchetă, care să constate că locul este unul insalubru, acțiuni care pot rezulta în amenzi.
În ce mă privește, sigur că îmi doresc o modalitate simplă și civilizată de transfer al acestei clădiri către oraș. Însă, într-un fel sau altul, ea trebuie demolată. Și voi apela la orice măsură îmi stă la dispoziție pentru a face acest lucru, nu doar la scrisori și corespondențe cu care să-mi justific ineficiența.
Odată dărâmată clădirea, în locul rămas liber, trebuie construită o parcare publică, pe mai multe nivele. Iar pentru asta există variante. Fie că vorbim de o investiție directă a Primăriei, fie că vorbim de un parteneriat public-privat, prin care Primăria să se asocieze cu un investitor, care să construiască mai multe nivele de parcare destinate cetățenilor și, deasupra, mai multe nivele de birouri, spre exemplu, dat fiind că regimul de înălțime permite acest lucru.
Atât timp cât există voință, variante se găsesc. Și un lucru e cert: acea clădire trebuie să dispară! Și am încredere că, alături de oameni ca tine, putem face asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *